Majoritatea oamenilor se comporta ca si cand ar avea o parere buna despre sine. Unii chiar mai si exagereaza si o dau in extrema cealalta, atragandu-si sintagma de persoane cu nasul pe sus. Dar undeva sub aceasta masca oare nu se ascunde contrariul?
Intrebarea care apare este cum se simt aceste persoane atunci cand sunt singure cu ele si nu trebuie sa afiseze nici o masca pentru nimeni. Atunci cand se trezesc dimineata si se uita in oglinda, pe cine vad? Vad o persoana sigura de sine care este recunoscatoare pentru ceea ce a realizat si primit in viata pana atunci si este nerabdatoare sa isi inceapa ziua, avand sentimentul acela de anticipare placuta, ca atunci cand stii ca urmeaza sa primesti o recompensa pentru efortul depus. Sau vad o persoana posomorata care s-a saturat de rutina si de necazurile pe care viata i le tot arunca in fata, si-a pierdut apetitul pentru viata, isi continua ziua din inertie asteptand urmatorul obstacol cu care se va intalni, iar singurele momente in care este bucuroasa sunt foarte rare, si chiar si ele apar din intamplare.
Tu pe care din cele doua persoane le-ai alege sa le ai in preajma ta? Daca ai avea de ales intre cele doua, cu care dintre ele te-ai imprieteni? Sau cu care ai incepe o relatie romantica?
Indiferent ce ai raspuns, sunt de parere ca vechea zicala „Cine se aseamana se aduna” contine multa intelepciune in spatele ei, si mult mai important, este adevarata (asa ca sper ca ai raspuns ca preferi prima persoana).
De unde ai pornit?
Indiferent ce parere ai despre tine, ea ar trebui sa fie una foarte buna. De ce spun asta? Pai uita-te la cate ai realizat pana in acest moment! S-ar putea sa nu ti se para ca ai realizat prea multe, dar lasa-ma sa te intreb urmatoarele lucruri:
Cum ai ajuns tu sa existi in lumea aceasta? Sistemul de reproducere uman este ceva extraordinar. Milioane de mici organisme se intrec si se bat pentru ca unul singur sa ajunga sa fecundeze ovulul. Toate celelate sunt eliminate. Unul singur invinge si creeaza viata. Creeaza o fiinta umana. Acel unul singur te-a creat pe tine.
Cum era viata ta atunci cand erai un bebelus? Mai mult ca sigur ca te comportai exact ca toti ceilalti copii mici. Daca ti-era foame, tipai pana iti dadea cineva sa mananci, daca te udai sau te murdareai tipai pana te schimba cineva. Mai veneau din cand in cand niste oameni ciudati care vorbeau o limba necunoscuta tie care te luau in brate si te pupau. In rest dormeai. Intensa activitate! Dar de ce dormeai asa mult? Pentru ca brusc trecusei dintr-o lume in care totul era la indemana si erai protejat (adica in burtica mamei), intr-o lume galagioasa, plina de culoare si lumini ciudate, o lume care ti se parea ca se intinde la nesfarsit, o lume in care tu erai cea mai mica persoana de acolo, o lume pe care trebuia sa o intelegi, iar acest lucru iti folosea toata puterea de concentrare.
Cum era viata ta acum un an? La aceasta intrebare trebuie sa-ti raspunzi singur, pentru ca eu nu am cum sa stiu. Fiecare om este unic, are propriile sale ganduri si experiente prin care trece. Dar ceea ce stiu sigur este ca de cand erai un bebelus si pana acum ai invatat sa mergi, sa vorbesti (poate chiar si intr-o limba straina), sa scrii, sa citesti, sa te joci, sa iti faci prieteni, cum sa folosesti calculatorul, cum sa folosesti cea mai puternica descoperire care a marcat trecerea in era informatiei – internetul (altfel nu ai citi acum aceste randuri). Pe langa toate acestea sunt sigur ca ai trecut prin experiente care te-au invatat ce sunt tristetea, dezamagirea, invidia, tradarea, poate chiar ura, dar ai trecut si prin experiente care ti-au aratat puterea bucuriei, increderii, prieteniei, altruismului, recunostintei si nu in ultimul rand, a iubirii. Toate acestea contribuie la ceea ce insemni tu ca persoana, atat pentru tine, cat si pentru cei din jurul tau.
Mai am o ultima intrebare pentru tine. De ce citesti aceste randuri? Faptul ca ai ajuns la acest articol inseamna ca la un anumit nivel (constient sau intuitiv) ai realizat ca vrei sa progresezi, ca nu te complaci in situatia in care esti (indiferent ca este una buna sau rea), ca esti perseverent (doar ai ajuns pana aici cu cititul) si ca a venit momentul pentru o schimbare in bine. Cea mai importanta calitate a spiritului uman este aceea ca incontinuu doreste sa se perfectioneze. Este si motivul principal pentru progresul inregistrat la nivel global in ultimul deceniu.
Unde esti acum?
Poate ca pana acum nu ai acordat o foarte mare importanta acestor aspecte, dar daca copil fiind, ai invatat sa mergi, sa vorbesti, sa citesti, sa socotesti, sa te legi singur la sireturi, si cate si mai cate, imagineaza-ti cate poti face adult fiind, avand la dispozitie intreaga ta forta, intelepciune si experienta de viata dobandita pana in acest moment (indiferent ce varsta ai avea). Poate o sa spui ca toti copiii invata sa mearga sau sa vorbeasca, ba chiar mai mult, daca nu invata este ceva in neregula cu ei. Ai dreptate, dar aceste lucruri aparent banale si normale sunt rezultatul a o multime de ani de evolutie. Faptul ca tu astazi le poti invata cu usurinta este rezultatul necesitatii omului din trecut de a vana animale mai mari decat el, atunci cand si-a dat seama ca are mai multe sanse de a supravietui intr-un grup decat ar avea singur. Pentru vremea aceea, cand se comunica prin semne, sunete ciudate si cu bata, a fost o mare revelatie pentru cei de atunci sa invete ’cuvantul’.
Primul pas este sa fii recunoscator pentru ceea ce ai realizat pana in accest moment. Daca stai sa te gandesti bine, ai sa descoperi ca sunt o multime de lucruri pe care le-ai invatat de-a lungul timpului, persoane pe care le-ai ajutat, lucruri pe care le-ai creat, lucruri pe care le-ai dobandit prin forta proprie (cand spun lucruri, nu ma refer doar la obiecte). Acesta este izvorul din care trebuie sa iti tragi forta. Intotdeauna cand ti se pare ca nu ai o parere foarte buna despre tine, aici trebuie sa revii. Acesta este punctul de pornire.
Nu exista o scurtatura care sa te duca de la o parare de sine nu prea stralucita, la una excelenta. Aceasta se dobandeste in timp, pe masura ce descoperi lucruri noi despre tine. Cum poti descoperi aceste lucruri noi? Le descoperi atunci cand esti fata in fata cu niste situatii cu care nu esti obisnuit si actionezi intr-un fel sau in altul. Felul in care actionezi intr-o astfel de situatie este singura modalitate corecta prin care te poti cunoaste pe tine.
Unde vrei sa ajungi?
Concret, daca tu te consideri o persoana curajoasa, dar atunci cand esti pus in fata unei situatii in care trebuie sa actionezi, atunci pe moment si sa dai dovada de curaj, iar tu in schimb gasesti o justificare pentru a nu actiona (si sunt o multime: o sa actionez data viitoare, nu era momentul acum, era prea multa lume in jur, erau altii mult mai in masura decat mine care trebuiau sa actioneze), parerea ta despre tine nu va fi una buna. Desi din punct de vedere logic gasesti justificari pentru lipsa de actiune, inauntrul tau, la un anumit nivel stii ca nu ai facut ceea ce trebuia, stii ca nu ai dat dovada de curaj.
Secretul este ca in fiecare zi sa iti depasesti cate un pic limitele. Nu trebuie sa faci ceva nebunesc, iesit din comun, ci doar ceva la care atunci cand te gandesti te face sa te simt inconfortabil. Spre exemplu, daca nu te simti confortabil vorbind cu o persoana necunoscuta si ai vrea sa schimbi acest lucru, propune-ti ca timp de doua saptamani, in fiecare zi, sa vorbesti cu cel putin un necunoscut. Nu conteaza subiectul de conversatie. Nu conteaza cat dureaza conversatia. Conteaza doar ca in fiecare zi timp de doua saptamani sa initiezi o conversatie cu un necunoscut. Ceea ce o sa descoperi va fi ca pe langa faptul ca nu te vei mai simti asa ciudat vorbind cu un necunoscut, parerea ta despre tine se va imbunatati considerabil. Acest lucru nu va fi superficial, ci va veni de undeva din profunzime, va fi ceva de durata. Iti vei fi demonstrat ca ai putut sa iti depasesti limitele.
Ca in orice intreprinzi, acest lucru cere consecventa. Daca nu esti consecvent, revii la ceea ce faceai inainte. Din pacate in ceea ce priveste fiinta umana, nu exista stagnare. Exista numai progres sau regres. Deci, daca nu progresezi intr-un domeniu, inseamna ca regresezi.
As vrea sa inchei cu ceva ce a spus Albert Einstein: Definitia nebuniei este sa faci acelasi lucru din nou si din nou, dar sa astepti rezultate diferite. Este clar ca daca nu schimbi ceva la tine, nici rezultatele tale nu se vor modifica.
Iti urez succes!